Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO) semnalează că firmele pe care le reprezintă riscă să aibă un an de inactivitate, deoarece se organizează foarte puţine licitaţii pentru lucrări de infrastructură.
Sectorul construcţiilor a încheiat anul 2015 cu o contribuţie valorică la formarea Produsului Intern Brut al ţării egală celei înregistrate în anul de vârf 2008. Volumul valoric al activităţii din acest sector a crescut cu circa 10%, un avans semnificativ, dar catalogat de constructori drept unul conjunctural, susţinut de grăbirea finalizării proiectelor de infrastructură realizate din bani europeni pe exerciţiul financiar 2007-2013.
Finanţările pe programele operaţionale sectoriale din noul exerciţiu financiar comunitar sunt condiţionate de existenţa unui pachet legislativ care să reglementeze achiziţiile publice. Termenul maximal pentru implementarea directivei europene în legislaţia locală a fost de 18 aprilie, însă actele normative nu au fost finalizate, situaţie care conduce la un blocaj în organizarea de licitaţii.
„Lucrăm cu Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice pe ceea ce înseamnă finalizarea legislaţiei secundare, dar va mai dura câteva luni. Cu alte cuvinte, nu sunt nici condiţii legale şi nici semnale din partea Guvernului că ar vrea să relanseze investiţiile publice în acest an. 2016 va fi un an de minim, pentru că suntem captivi între cele două exerciţii financiare europene“, a declarat Laurenţiu Plosceanu, preşedintele ARACO, în cadrul Conferinţei Capital Piaţa Imobiliară în 2016.
Dacă acest an va fi marcat de inactivitate pe sectorul lucrărilor de infrastructură, pentru 2017, patronatul se aşteaptă la o accelerare forţată a activităţii, pentru că volumele valorice ale programelor operaţionale sectoriale sunt foarte mari, iar timpul rămas la dispoziţie pentru finalizarea lor este redus la jumătate.
„Mulţi constructori vor trebui să lucreze cu ochii pe ceas, pentru ca termenele negociate cu partenerii de contract să fie respectate“, spune Plosceanu. În această perspectivă, constructorii riscă să se confrunte cu o nouă criză a resurselor umane.
Problema muncitorilor
Statisticile europene arată că, în jumătate din ţările central şi est europene, nivelurile maximale ale salariilor plătite în sectorul construcţiilor sunt inferioare nivelurilor maximale plătite în ţările din vestul Europei, situaţie care încurajează migraţia personalului. În paralel, numărul inginerilor ieşiţi de pe băncile facultăţii s-a înjumătăţit comparativ cu anii 2007-2008.
„În perioada de vârf a pieţei imobiliare am resimţit o creştere a numărului de absolvenţi, după care s-a redus numărul, odată cu prăbuşirea pieţei. Atunci, Bulevardul Tei (unde este localizată Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, n.red.) se bloca de studenţi. Nu încăpeau în curte. Aveam peste 2.400 – 2.500 de studenţi. Au scăzut în timpul crizei la 1.000, iar acum suntem din nou pe o tendinţă de creştere“, menţionează Laurenţiu Rece, prorector în cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti.
Intensificarea activităţii de construcţii începând cu anul viitor va crea nevoia de personal cu calificări multiple, care nu poate proveni decât din zona tinerilor ingineri, consideră preşedintele ARACO. „După 3-5 ani de experienţă în companii, vor reuşi să joace rolul de management mediu şi superior“, adaugă Plosceanu.
Zid pentru firme româneşti
Dacă ţările vest europene primesc muncitorii români din construcţii cu braţele deschise, nu acelaşi tratament îl primesc firmele cu capital românesc. În ultimii ani au fost fluxuri migratoare în multe ţări comunitare, accentuate din 2014 de deschiderea pieţelor pe relaţia Germania, Franţa, Marea Britanie. Ca urmare a acestui val, au început să apară şi reacţii de protecţie a acestor ţări.
„În Belgia şi Franţa sunt promovate programe prin care prezenţa companiilor din Europa Centrală şi de Est devine dificil de menţinut. Din aceste ţări a venit o directivă europeană care impune ca muncitorii detaşaţi să primească salariul minim din ţara în care sunt detaşaţi, ceea ce va anula un element de competitivitate pentru subcontractorii români care lucrează pe acele pieţe“, spune Plosceanu.
În concluzie, el susţine că sectorul de construcţii rămâne prizonier într-un procent de 6-7% din PIB-ul României, când potenţialul său este de minim 10%.
Sursa: capital.ro
