Bucurestiul este un oras atipic in Europa din multe puncte de vedere, planificarea urbana fiind unul dintre acestea.
Orasele din Occident au un model concentric de organizare (locuinte si cladiri de interes public in centru, spatii de birouri la periferie si platforme industriale in afara orasului). In Bucuresti, in schimb, platformele industriale au fost construite chiar in oras, acestea fiind nucleele in jurul carora s-au dezvoltat cartierele muncitoresti.
Astfel se justifica posibilitatea dezvoltarii unor proiecte mari rezidentiale sau comerciale in zone centrale, cum ar fi Timpuri Noi, Grozavesti, Iancului sau Stefan cel Mare. Terenul fostelor fabrici sau platforme industriale imense au fost o mina de aur pentru dezvoltatorii imobilari, care cu greu ar putea avea astfel de oportunitati in alte orase din Europa.
In prezent, cele 16 platforme industriale ramase mai pot furniza aproximativ 300 de hectare de terenuri. Printre acestea, amintim celebrele Republica si IMGB din zona Titan, dar si zona industriala Carol – Viilor, care incepe sa fie exploatata.
Se estimeaza ca primele terenuri intrate in exploatare vor fi cele de pe platformele mai mici, cu acces bun la infrastructura si mijloace de transport. Acolo vor aparea proiecte noi in 5-7 ani. Cat despre gigantic precum Republica, avand in vedere suprafata foarte mare exploatabila, se estimeaza ca dezvoltarea poate continua timp de 15 ani.
Important de notat: daca pana acum focusul a fost asupra dezvoltarii de spatii de birouri si de centre comerciale, platformele industriale ramase sunt mai potrivite pentru proiecte rezidentiale mari.
Ramane de vazut care vor fi primele mutari ale dezvoltatorilor imobiliari, insa cu siguranta cresterea se va face in sensul exploatarii zonelor industriale ramase suspendate in timp.