Constructorii ameninţă că lucrări de circa 650 mil. euro la reţelele de apă, finanţate cu bani europeni, ar putea rămâne neterminate din cauza exploziei preţului la polietilenă, material folosit în producţia ţevilor de apă.
Primăriile şi societăţile de utilităţi din 21 de judeţe din România, plus Bucureşti, au ratat definitivarea unor proiecte majore de reţele de apă şi canal care aveau ca termen de finalizare sfârşitul lui 2015. Ministerul Fondurilor Europene a început anul trecut procesul de negociere a refazării acestor proiecte care mai necesită investiţii de circa 650 mil. euro.
Mai exact, până în iunie 2016, autorităţile româneşti trebuie să convingă Comisia Europeană să aloce aceste sume din fondurile destinate exerciţiului financiar 2014-2020.
Chiar dacă negocierile vor avea succes, Ministerul Fondurilor Europene trebuie să soluţioneze criza care macină constructorii. Aceştia susţin că explozia preţurilor la polietilenă îi pune în incapacitatea de a finaliza lucrările edilitare începute, de vreme ce ajung să înregistreze pierderi de circa 10% din valoarea contractelor la care s-au angajat. Blocajul survine din imposibilitatea modificării costurilor acceptate de constructori la data semnării contractelor.
Această situaţie ar putea reamâna modernizarea şi extinderea reţelelor de apă din România, deşi o treime din populaţia ţării încă nu are acces la un sistem de canalizare, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică.
Cum a început criza
Din 2012, marii producători de granule de polietilenă din Europa au început să-şi închidă pe rând fabricile, afectaţi de criză şi de ineficienţa producţiei. Până la începutul anului trecut au fost închise şapte fabrici cu o capacitate de circa un milion de tone la nivel european. În 2015, piaţa a continuat să se degradeze prin invocarea situaţiilor de forţă majoră de către producătorii de polietilenă.
Deficitul de materie primă s-a suprapus peste finalul programului de finanţare europeană 2007-2013 care a crescut puternic cererea de ţevi de apă, deoarece constructorii au accelerat lucrările edilitare pentru a se încadra în termen. Datele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO) arată că granulele de polietilenă s-au scumpit în primele luni ale anului trecut cu până la 46%.
Pe fondul cererii explozive şi al scumpirii materiei prime, furnizorii români de ţevi pe bază de polietilenă au operat şi ei creşteri de preţuri. „În aprilie 2015, preţul unui metru de ţeavă cu diametrul de 25 cm a fost de 1 leu, iar în iulie am cumpărat acelaşi tip de ţeavă, de la acelaşi producător, cu 1,28 lei pe metru, iar în septembrie s-a revenit la 1,14 lei pe metru“, spune Dan Sas, responsabil cu aprovizionarea în cadrul Triplast din Târgu Mureş.
Închiderea fabricilor care producereau granule de polietilenă a creat probleme de întârziere în livrare şi producătorilor europeni rămaşi în funcţiune. Reprezentanţii Politub, parte a grupului Teraplast din Bistriţa, spun că s-au confruntat cu această problemă anul trecut, dar acum livrarea mărfii comandate de ei nu mai întârzie. Politub a vândut în 2015 produse pe bază de polietilenă în valoare de 21,3 mil. euro. „Anul trecut, evoluţia preţului materiilor prime a fost o adevărată provocare, deoarece au fost luni în care creşterea faţă de anul precedent a fost şi de 30%. Creşterile abrupte ale preţului au început în martie şi au continuat până în septembrie. În ultima parte a anului, preţurile au intrat într-o etapă de stabilizare, care continuă şi în această perioadă. Politub nu a putut susţine în întregime creşterile de preţ ale materiilor prime, astfel că o parte din ele au fost transferate în piaţă“, arată Alexandru Tăbăran, directorul general al Politub.
Impact în construcţii
Criza s-a răsfrâns automat asupra constructorilor care aveau în derulare lucrări edilitare ce necesită achiziţia a zeci de kilometri de ţevi din polietilenă, produs care are o pondere de până la 80% în costurile cu materialele, potrivit ARACO.
Ca reacţie la această situaţie de criză, în vara lui 2015, constructorii au solicitat guvernului modificarea contractelor pe baza cărora au fost atribuite aceste lucrări edilitare, în sensul introducerii unei clauze care să permită schimbarea costurilor de execuţie. Această clauză face parte din contractele de tip FIDIC, care constituie un standard în domeniul construcţiilor, însă lipseşte din angajamentele semnate de antreprenorii români. „Noi am apreciat că pentru proiectele de mediu s-au folosit condiţii contractuale FIDIC, dar nu am apreciat că partea guvernamentală a eliminat clauza de ajustare a preţurilor, ceea ce a creat problema cu care ne confruntăm acum“, menţionează Laurenţiu Plosceanu, preşedintele ARACO.
Răspunsul primit de ARACO din partea Ministerului Fondurilor Europene nu a fost favorabil soluţiei propuse de constructori, iar aceştia au retransmis solicitarea noului ministru, Aura Răducu. Revista Capital a cerut acesteia un punct de vedere pe acest subiect, dar nu a primit un răspuns până la închiderea ediţiei.
„În funcţie de soluţia tehnică aleasă, pierderile cauzate de majorările de preţ pot ajunge până la 10% din valoarea lucrării. În aceste condiţii este clar că nu mai există niciun profit la constructor, deoarece marjele sunt, de regulă, 5%, iar cei mai curajoşi folosesc 6-8%. Concluzia a fost că, pe piaţa românească, firmele de construcţii au început să intre în insolvenţă sau faliment. Multe contracte au fost reziliate. Poate nu toate din acest motiv, dar e clar că această problema a contribuit“, spune Romeo Bogdanovici, director de producţie în cadrul Hidroconstrucţia, companie care are în derulare proiecte din fonduri europene care au intrat pe procedura refazării.
Pe apa sâmbetei
Lista marilor proiecte susţinute din fonduri europene şi refazate, adică cele direct afectate de acestă situaţie de criză din construcţii, are în frunte un proiect gestionat de Primăria Capitalei. „Finalizarea staţiei de epurare a apelor uzate Glina, reabilitarea colectoarelor principale de canalizare şi a canalului colector de apă uzată Dâmboviţa“ este un proiect iniţiat de primărie în noiembrie 2012. Până la finalul anului trecut primăria a utilizat doar 6,6 mil. euro din fondurile nerambursabile de 130 mil. euro. Banii nefolosiţi au intrat pe procedura refazării.
Locul doi în top, după suma redistribuită, este ocupat de proiectul de „reabilitare a sistemului de alimentare cu apă, a sistemului de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din Vaslui, Bârlad, Huşi şi Negreşti“, gestionat de societatea de utilităţi publice Aquavas din Vaslui. Din fondurile europene alocate, în valoare de 81,4 mil. euro, compania a atras în acest proiect doar 13,6 mil. euro, iar 52,9 mil. euro au intrat pe procedura refazării. Clasamentul este completat de „extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare – epurarea apelor uzate din judeţul Botoşani“, un proiect susţinut de Nova Apaserv. Comisia Europeană a alocat peste 80 mil. euro acestui proiect, însă societatea de utilităţi a reuşit să atragă doar 25 mil. euro. Pe procedura refazării au intrat 48,7 mil. euro.
Majorări nejustificate
Polietilena este un material plastic obţinut prin polimerizarea etilenei, un derivat al petrolului. Deci preţul de producţie al acestui produs ar trebui să fie direct corelat cu cel al petrolului, aflat în cădere liberă din toamna lui 2014. „Preţul produselor pe bază de polietilenă a început să crească în 2014 şi începutul lui 2015 şi a rămas aşa. Din păcate, există un monopol pe producţia acestor granule de polietilenă şi preţul a rămas crescut, în ciuda ieftinirii petrolului. Nu ştim cât de reală este această creştere de preţ la granula de polietilenă, dar în produsul finit se simte din plin“, adaugă Romeo Bogdanovici.
Constructorii pun scumpierea ţevilor de apă şi pe seama producătorilor locali, care au profitat de cerere pentru a-şi creştere profiturile. „Acest lucru se va observa în bilanţul pe 2015 al acestor producători. Dacă ar fi mărit preţurile doar în raport cu materia primă, atunci profiturile ar fi trebuit să rămână la fel, dar veţi observa că acestea vor fi mai mult decât duble“, susţine Cristian Erbaşu, preşedintele Patronatului Societăţilor din Construcţii.
Chiar dacă reprezentantul Hidroconstrucţia spune că lucrările edilitare ce vor fi atribuite pe baza programului de finanţare europeană 2014-2020 vor ţine cont de scumpierea ţevilor de apă, Erbaşu atrage atenţia că, cel mai probabil, studiile de fezabilitate care stau la baza noilor proiecte nu surprind şi acest aspect.
„Când vor realiza că nu au ofertanţi serioşi, autorităţile vor fi obligate să refacă licitaţiile pentru că nu se vor termina acele lucrări. Îşi vor da seama că trebuie să refacă studiile de fezabilitate, dar abia prin 2018“, conchide Erbaşu.
Sursa: capital.ro